Un interviu

Săptămâna trecută am câștigat Blog Power-ul de atunci cu articolul Tic-tac. După care am propus o temă pentru săptămâna aceasta:

Interviul vieții.
Ți se dă ocazia să iei un interviu oricărei persoane dorești tu de pe glob.
1. Pe cine alegi petru acest lucru și de ce?
2. Care sunt cele mai fierbinți întrebări pe care dorești să i le pui?
3. Dacă ai putea realiza interviul într-un format inedit, care să nu implice neapărat două scaune și o masă între voi, cum ai face-o?

Trebuie să recunosc că mă așteptam ca tema să gâdile creativitatea participanților, dar nu credeam să întâlnesc un articol de tip meta. Interviu cu un vampir m-a surprins din acest punct de vedere. O să încerc și eu o abordare mixtă.

Dacă ar fi să ies din cadrul planetei, probabil aș intervieva un membru de seamă al unei civilizații avansate. Cum au ajuns acolo, care sunt cultura și bogățiile lor spirituale, cum au supraviețuit perioadelor negre din istoria lor sunt numai câteva întrebări care îmi vin acum în minte. Din păcate când am formulat tema m-am limitat la globul terestru. Așadar asta cade.

Dacă m-aș putea deplasa în trecut, aș lua un interviu unei figuri istorice. Prin asta înțeleg un domnitor român, ca de exemplu Ștefan cel Mare. După care aș publica articolul într-un ziar și aș fi ridiculizat de toată lumea, sau l-aș posta pe blog și aș fi ignorat de toți. Sau, cine știe, poate evenimentul ar fi credibil, atunci s-ar petrece un lucru interesant: politicienii de azi ar încerca, fiecare, să mă bage-n partidul lor. Că dacă sunt niște cuvinte care prind, ele trebuie fructificate cumva.

Dacă aș putea merge în viitor, m-aș întreba pe mine însumi despre mine și alegerile mele. N-ar fi frumos să știi - nu atât ce te așteaptă, cât care sunt punctele critice și alegerile unde ai greșit, cum puteai schimba ce ai făcut sau ce să faci în momentul actual? Uneori ceea ce ne lipsește este pur și simplu experiența.

Dacă interviul ar servi cititorilor, atunci probabil aș intervieva un artist. Sau un lider spiritual - Dalai Lama este o bună opțiune. Poate m-aș opri la Tagore. Cred că de asta avem cea mai mare nevoie acum - de suflet, de artă. Dar aș avea o problemă: mi-ar fi dificil să întreb. Cum să vorbești cu un artist dacă tu însuți nu ești artist? Cum să ajungi la un limbaj comun cu el? Poate aș tăcea și l-aș lăsa pe el să vorbească: atât să răspundă, cât (mai ales) să întrebe.

Gata, am găsit. L-aș lua la întrebări pe Mel Gibson. Este artist - se vede din filmele lui. Este o personalitate. A fost și sex-simbol, în tinerețe. Sunt unul din fanii lui, aș putea zice. Și-n plus interviul va satisface și setea de monden a celor mai puțin preocupați de metafizica omului.

L-aș întreba câteva lucruri simple. În primul rând de unde-i vin ideile pentru filme. Apoi, ce vrea să exprime în ele. Și nu, să nu credeți că m-aș opri la fine nuanțe eterice despre subînțelesurile vieții... L-aș întreba și de bani. Că știu că are. Sunt curios dacă e fericit. Și să ne descrie. Trebuie să fie o senzație nemaiîntâlnită de noi... v-aș oferi necunoscutul!

Dar mă opresc aici cu reveria mea. Însă clar: ar fi Mel Gibson. Unde? Aș alege un peisaj dintr-un film. L-aș intervieva acolo, în decorul imaginat de el. Ce ar urma? Pentru că eu sunt reporterul și el e cel care răspunde, ar urma o simplă postare de blog. Altfel poate ar fi urmat un film. Unii au acest har...

Edit: Pe această temă au mai scris: Liviu, Denisa și Bianca.