Să nu-ți fie frică decât de frică

Ediția de săptămâna aceasta a concursului Blog Power stă sub semnul fricii:

Frica

• In ce fel o caracterizati?

• Care este frica cea mai puternica pe care o aveti?

• Cum canalizati senzatiile pe care le incercati in momentul in care experimentati frica?

În tradițiile spirituale orientale se afirmă că mintea este arhitectul viitorului nostru. Teoria nu e complet străină nici Occidentului, dar acesta e de regulă orientat spre exterior. Mintea este folosită pentru a modifica realitatea exterioară în conformitate cu voința proprie. Așa au apărut carul și căruța, apoi mașina, avionul, computerul, toate sunt produse ale minții. Orientul însă e mai introvertit. Acolo ni se spune direct: gândurile tale îți modelează destinul. Convingerea fermă că vei reuși va atrage înspre tine succesul. Similar, frica, mai ales cea puternică, va atrage înspre tine exact lucrul de care te temi. Pare neverosimil? Nu chiar, dacă ne gândim la descoperirile psihologiei legate de subconștient. Sau dacă facem anumite corelații cu înțelepciunea populară. De ce ți-e frică de aia nu scapi, spune un proverb românesc.

Așa că, dragă Bianca, nu mi-e frică de nimic și asta deoarece cunoașterea îți dă putere. Frica în general izvorăște din ignoranță. Adică din lipsă de cunoaștere, din lipsă de informații. Copiilor le este frică de Bau-Bau; adultului îi este frică de o banală creangă de jos pe care, în întuneric, o confundă cu un șarpe. Ne este frică de necunoscut pentru că nu îl înțelegem. Care este deci metoda de a elimina frica? Maturizarea. Cunoașterea. Înțelegerea. Înțelegerea faptului că Universul nu are nimic cu tine. Încrederea în capacitatea ta de a surmonta orice obstacol. Pentru că posibilitățile omului sunt infinite.

Desigur, senzația de frică mai apare. Trec pe lângă un gard de lemn și un câine nevăzut latră brusc de după el, cu decibelii unei sirene de locomotivă; tresar instinctiv, reminiscență a băiețelului de 9 ani în care se trezește instinctul de conservare. Dar aceste frici sunt ușor de eliminat. Cheia este înțelegerea faptului că frica este ridicolă. Că este o hiperbolizare pe care mintea noastră cel mai adesea o realizează. Că acel câine care latră la noi reacționează la ceea ce el percepe ca fiind o agesiune din partea noastră, prin faptul că pătrundem în spațiul lui intim. Iar faptul că personal sunt convins de existența lui Dumnezeu (cu implicația că există ceva indestructibil și etern în mine) și că privesc viața ca pe o școală spirituală în care suntem ghidați prin diverse experiențe pentru a asimila anumite lecții, ajută și el.

Frica îmbracă multe forme; există nenumărate fobii sau angoase, incluzând claustrofobia (frica de spații închise), agorafobia (frica de spații largi), androfobia (frica de bărbați), ginofobia (frica de femei), antrofobia (frica de flori), octofobia (frica de cifra 8) șamd, lista este atât de lungă încât aș ocupa câteva articole numai enumerând-o; o puteți consulta dacă doriți pe phobialist.com. Dar toate aceste forme de teamă izvorăsc din necunoaștere. Înțelegerea rădăcinilor fricii o face să dispară ca prin farmec. Cultivarea curajului, ca emoție opusă, este și ea de folos. Ți-e frică de apă? Fă-ți curaj și treci puntea peste râul din apropiere în fiecare zi. Iar când o treci, privește în joc și conștientizează că e doar apă. Ți-e frică de înec? Ține-ți respirația de câteva ori în cadă, de fiecare dată când faci baie. O să vezi că n-o să mori. Ai trac la intrarea într-o sală plină de personalități, directori, profesori? Imaginează-ți-i pe toți stând pe veceu. Metodele sunt multiple dar esența lor e aceeași: înțelegerea faptului că nu-ți lipsește nimic.

În încheiere o să vă spun un mic banc. Cică doi hoți pătrund prin efracție într-o casă noaptea și se apucă de furat. La un moment dat bate cineva la ușă. Unul dintre ei întreabă cu o voce temătoare:
- Cine-i ?
- Moartea! - vine răspunsul de după ușă.
- Uff... respiră cei doi ușirați. Am crezut că-i poliția.

Edit: Dintre articolele participante, în mod special mi-a plăcut Când frica mă cuprinde, dă-mi aripi.